De ce tipam?

           Am primit zilele trecute un mail de la o buna prietena. Se intitula scurt - DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII. Raspunsul pe care mi l-am dat mie insami a fost de frica. Oamenii tipa atunci cand se simt amenintati, cand simt ca pierd teren in fata argumentelor celui cu care discuta in contradictoriu, cand adevarul devine mult prea evident pentru a putea fi negat, dar in acelasi timp mult prea dureros sau umilitor pentru a fi acceptat ca atare.

La prima vedere tipam pentru ca "ne-am enervat!". In realitate insa, enervarea se traduce prin vulnerabilitate. Tipam in momentul in care, fie si numai la nivelul subconstientului, intelegem ca nu avem dreptate, dar refuzam sa o recunoastem – cel putin majoritatea dintre noi. Rezultatul? TIPAAAM!!!! Cat mai TAAAAAAAAAAAAARE cu putinta (in functie de propria capacitate pulmonara), sa se auda CLAR, cat mai CLAAAAAAR si de catre INTREEEEEG auditoriul (nu de alta, dar poate-poate s-o gasi cineva sa ne dea dreptate). De fapt, tipam in speranta ca tipatul nostru va acoperi o voce cu mult mai puternica in intensitate, dar care nu va putea fi niciodata masurata in decibeli – propriul nostru sine. 

Avem nevoie sa ne auzim tipand pentru a incerca sa nu ne auzim gandind; avem nevoie sa ne auzim TIPAND pentru a putea sa nu ne „auzim” SIMTIND si pentru a putea astfel nega in continuare evidenta faptului ca.......am gresit.

Tipam pentru ca ne simtim dintr-o data singuri cu noi insine, singuri in fata adevarului nostru interior, in lupta cu care nu vom putea castiga niciodata. Pana la urma, propria constiinta poate fi un judecator mai dur decat orice instanta pamanteasca....

In concluzie, DA, tipam de FRICA; de frica de noi insine, mai mult decat de frica celui care ne combate. Tipam pentru ca ne va fi intotdeauna mai usor sa ne mintim!

Se pare insa ca indienii privesc altfel tipatul. Voi posta in continuare continutul putin prelucrat al mailului de care va spuneam. Un rapuns la intrebarea "De ce tipa oamenii unii la altii?" care nu mai are nevoie de niciun comentariu.

„Intr-o zi, un intelept indian isi intreba discipolii:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

-  Tipam deoarece ne pierdem calmul, raspunse unul dintre ei.

-  Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine?, intreba din nou inteleptul. 

-  Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca sa raspunda un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-  Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l putu insa multumi pe intelept. Si atunci el raspunse: 

-  Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua     persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final, inteleptul concluziona, zicand:

-  Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

 

    Va doresc ca distanta dintre inimile voastre sa nu fie niciodata mai mare decat o soapta!

    P.S. Gracias de todo corazon a ti, quien sabes que me enviaste este mensaje!