If, by Rudyard Kipling

M-am trezit dimineata cu gandul la oltean, plecat acasa la Ramnicu Valcea - cum, cand, de ce pleca olteanu', il las pe el sa va spuna de-a fir-a-par cand se va intoarce. Pana atunci vreau sa impart cu voi versurile lui Rudyard Kipling, un minunat sfat pe care orice tata ar trebui sa il dea fiului sau. Sper sa va placa la fel de mult pe cat imi plac mie. Enjoy!

If

If you can keep your head when all about you

    Are losing theirs and blaming it on you,                     

If you can trust yourself when all men doubt you,

But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,

Or being lied about, don't deal in lies,

Or being hated, don't give way to hating,

And yet don't look too good, nor talk too wise;

 

If you can dream - and not make dreams your master; 

If you can think - and not make thoughts your aim;

If you can meet with Triumph and Disaster

And treat those two imposters just the same;

If you can bear to hear the truth you've spoken

Twisted by knaves to make a trap for fools,

Or watch the things you gave your life to, broken,

And stoop and build 'em up with worn-out tools;

           

If you can make one heap of all your winnings

And risk it on one turn of pitch - and toss,

And lose, and start again at your beginnings

And never breathe a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew

To serve your turn long after they are gone,

And so hold on when there is nothing in you

Except the Will which says to them: "Hold on!";

 

If you can talk with crowds and keep your virtue,

Or walk with Kings - nor lose the common touch,

If neither foes nor loving friends can hurt you,

If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute

With sixty seconds' worth of distance run,

Yours is the Earth and everything that's in it,

And - which is more - you'll be a Man, my son!

 

 

 Dacă

 Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea 

În jurul tău, şi spun că-i vina ta;

De crezi în tine, chiar cînd Omenirea

Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;

De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură; 

De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; 

De nu răspunzi la ură tot cu ură

Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

 

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;

De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;

De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul 

Mereu senin şi în acelaşi fel; 

Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită

De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;

De poţi ca munca vieţii, năruită,

S-o faci de la-nceput precum a fost;

 

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată

S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar

Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată 

Făr-să te plîngi cu un oftat măcar; 

De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă, 

Drept să rămîi, cînd ele june nu-s, 

Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă 

Decît Voinţa ce le ţine sus;

 

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată 

Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea; 

Amic sau nu, de nu pot să te-abată;

De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;  

Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare, 

Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,

atunci: a ta e Lumea asta mare 

şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!  

 

Traducere de Dan Duţescu