Eeeeei dragii mei, va promiteam eu acum ceva vreme ca va voi tine la curent cu diverse modalitati de petrecere a timpului liber. Si cum o promisiune facuta trebuie intotdeauna respectata iata ca ma tin de cuvant.
A venit si la noi primavara!!! O primavera foarte mult asteptata dupa o iarna lunga si grea. Cum in weekendul trecut s-au aratat primele raze de soare cu adevarat primavaratice, Bucurestiul intreg cu mic, cu mare a dat buzna in parcuri. Si bine a facut :)!
Printre multimea de chipuri inca infrigurate de vantul care incerca in zadar sa adune norii si sa cheme ninsoarea, ne-am strecurat si noi doi, mana in mana, respirand aerul proaspat al unui nou inceput. Am ales Herastraul, nu fara a face inainte un mic ocol pana la Manastirea Casin aflata in apropiere. Era Duminica si macar Duminica putem fiecare sa ne “rapim” putin timp pentru a reaprinde lumina sufletului si a ne reincalzi inimile. A fost prima oara cand Bogdan vedea Casinul si a ramas impresionat. Avea si de ce!
Herastraul ne-a intampinat putin nehotarat intre insule de zapada si palcuri de verde, dar luminos si primitor ca in fiecare an la inceput de Martie. Lume multa si pestrita; unii infofoliti, altii riscand o raceala zdravana – asa, ca de sfarsit de iarna. Pop-corn, vata de zahar, evident cola, dar si o noua gaselnita de “frigarui de chipsuri” (adica niste felii de cartof insirate pe o tepusca, perpelite la foc mic si pudrate cu tot felul de prafuri, care mai de care mai naturale – pizza, cascaval, pui picant, etc); pentru cei interesati, detinatorii gaselnitei cu pricina ofereau franciza si, spuneau ei, costul intregii tevaturi s-ar fi ridicat pe la 5.000 euro. Va intrebati daca se merita? Va vom raspunde cand vom avea prilejul sa si gustam din siragul auriu, destul de imbietor ca aspect, la care nu am avut acces datorita cozii mult prea intinse si vantului destul de…..destul de :). La aceste ingrediente tipice protipendadei Bucurestene, se adaugau evident porumbul fiert (cam crud dupa parerea degustatorilor si nu suntem noi aceia), rolele si cateva biciclete. Iata peisajul perfect pentru o dupa amiaza relaxanta si ieftina. Daca mai completam cu faptul ca, printr-o intamplare fericita, ne-am intalnit si cu gasca de prieteni ai olteanului, tragem linie si adunam inginereste, rezultatul iese pozitiv, cu grad general de risc de plictiseala ZERO (prietenii SSM stiu de ce :)).
Si pentru ca ne-a placut atat, am repetat iesirea si in seara asta (adica marti, 16 martie). Au lipsit soarele (era trecut de ora 18.00), multimea multicolora, dar si insulele de zapada. Uimitor cat de repede s-au topit. In schimb ne-au zambit ochii de sticla ai felinarelor proaspat aprinse si cuplurile rare de indragostiti care, ca si noi, se bucurau de linistea aleilor dupa o zi de munca. Destul de racoare, dar a meritat din plin!
Daca nu v-am convins inca sa iesiti in parc in zilele urmatoare, poate va conving sa mergeti la un film. Probabil ati auzit, sau nu, ca in cadrul Muzeului Taranului Roman din Bucuresti functioneaza Noul Cinematograf al Regizorului Roman (NCRR) - http://noulcinematograf.blogspot.com/. Daca suntei in cautare de pelicule comerciale, veti fi cel mai probabil dezamagiti. Daca insa cautati altceva – putina istorie, sau putina traditie (nu neaparat romanesti), simbolistica, un strop de nostalgie, sau adevarurile realitatii in care traim – atunci acesta este locul pe care il cautati. Sala este noua, curata si beneficiaza de tot confortul; pretul biletului 10 lei. Va recomandam pelicula Dacia, dragostea mea, care aduce in prim plan automobilul nostru romanesc, trecut prin “foc si sabie” in evolutia lui de la prototip la masina de drumuri europene, cu care s-a fugit de comunism sau s-a trecut granita in cautarea plantatiilor de capsuni din Spania, care a fost “tunata” de un roman mai inventiv si transformata in masina de pompe funebre, cu tot dichisul de brizbrizuri chicioase, dar care indiferent de ruta nu si-a lasat niciodata soferul la greu - “masina asta dom’le, se mai opreste ea in drum, dar te duce intotdeuna unde ai nevoie” (am citat aproximativ unul din personajele filmului). Filmul merita cu adevarat – are stofa de documentar, personajele si intamplarile sunt 100% reale, umorul si ironia tipic romanesti. Credeti-ne pe cuvant!
Daca v-am starnit interesul, iata ce puteti vedea la NCRR
Ora 18:00: Concertul / Le concert, de Radu Mihaileanu, Romania-Franta-Italia-Belgia, 2009, 119 min;
Ora 20:15: Traieste! Va, vis et deviens, de Radu Mihaileanu, Franta-Belgia-Israel-Italia, 2005, 140 min.
Si pentru ca vin Floriile, iata propunerea Muzeul Taranului Roman pentru intervalul 18-25 martie: expozitie de ceramica si pictura naiva Univers Taranesc, viata satului de alta data.
Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu