Întoarce-te de nicăieri, bunică, spre piscul înseratelor smerenii.
În lumea asta jalnică şi mică, să mergem iar, ca oarecând, la Denii.
Leagă-ţi năframa, podul se ridică. Desferecăm anastasimatare.
În lumea asta jalnică şi mică, deodată vine Săptămâna Mare.
Se-afumă ziua, soarele apune. În candelă se gată untdelemnul,
ca-n Pilda cu Fecioarele Nebune. Prinţul Privirii ne arată semnul.
O iau tăcut în urma dumitale, să nu mă rătăcesc. Să nu se vadă:
la oiştea nevredniciei mele, am înhămat credinţă şi tăgadă.
Şi-abia aştept să trecem înc-o veghe, în lumea asta strâmtă şi peltică,
înfăşurată-n purpură şi zeghe. Să mergem iar la Denii. Hai, bunică…
E Saptamana Mare, saptamana Sfanta! Haideti sa framantam cozonaci si sa rosim oua, sa aprindem candele in biserici si lumini in suflete; sa ne amintim, sa iertam si sa uitam; sa stergem lacrimi si sa o luam de la capat; sa numaram ore (fara a ne dori sa treaca) si sa asteptam Invierea. Sa ne regasim, pentru noi insine si unii pentru altii; sa primim si sa daruim; sa ne gandim la cei pe care ii avem alaturi si la cei de care ne-am despartit pe drum....si sa ii iubim pe toti; sa fim frumosi, sa fim noi, sa fim oameni! Haideti sa ne amintim ce inseamna Paste si sa nu lasam sa ni se stinga credinta, speranta si bucuria!
Va dorim tuturor Un Paste Fericit, in care lumina din noaptea Invierii sa vi se aprinda mai intai in inimi, sa va creasca pe chipuri si sa se statorniceasca pentru vesnicie in zambete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu