Buna,
Sunt Anca sau….., sau……, sau..…
Cam asa ar fi trebuit sa sune continuarea :-)
Eeeei dragi prieteni, pe aceia din voi care se asteaptau sa citeasca aici un CV detaliat al subsemnatei, ii voi dezamagi pentru moment. Sunt Anca si atat.
Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre mine. Luati-o daca vreti asa – ca sa citesti o carte, trebuie mai intai sa ii deschizi copertile; apoi treci de paginile introductive - stiti voi: titlu, autor, prefata, etc. Adevarata poveste incepe de obicei de pe la pagina cinci :-)
Si ce e oare omul, daca nu un alt fel de carte? Nu sunt eu prima care o spune, dar este o metafora la care „subscriu pozitiv”. Fiecare din noi are „copertile” lui, „autorii” lui si mai ales propria poveste, pe care o scrie in fiecare zi......sau ii lasa pe altii sa o scrie in locul sau. Ma veti cunoaste deci „pe parcurs”. Acum, pentru ca tot m-a dus gandul la cum ne scriem vietile sau cum ii lasam pe altii sa le scrie pentru noi, haideti sa vorbim despre povesti, despre povestile noastre adevarate.
Sunt Anca sau….., sau……, sau..…
Cam asa ar fi trebuit sa sune continuarea :-)
Eeeei dragi prieteni, pe aceia din voi care se asteaptau sa citeasca aici un CV detaliat al subsemnatei, ii voi dezamagi pentru moment. Sunt Anca si atat.
Nu mi-a placut niciodata sa vorbesc despre mine. Luati-o daca vreti asa – ca sa citesti o carte, trebuie mai intai sa ii deschizi copertile; apoi treci de paginile introductive - stiti voi: titlu, autor, prefata, etc. Adevarata poveste incepe de obicei de pe la pagina cinci :-)
Si ce e oare omul, daca nu un alt fel de carte? Nu sunt eu prima care o spune, dar este o metafora la care „subscriu pozitiv”. Fiecare din noi are „copertile” lui, „autorii” lui si mai ales propria poveste, pe care o scrie in fiecare zi......sau ii lasa pe altii sa o scrie in locul sau. Ma veti cunoaste deci „pe parcurs”. Acum, pentru ca tot m-a dus gandul la cum ne scriem vietile sau cum ii lasam pe altii sa le scrie pentru noi, haideti sa vorbim despre povesti, despre povestile noastre adevarate. Am ajuns la concluzia ca e din ce in ce mai greu sa iti scrii propria poveste. E si mai greu sa nu uiti sa o traiesti, dupa ce ai reusit sa o asterni pe „hartie”. Cu siguranta toti avem vise – visele acelea pe care alergam sa ni le implinim. Inainte era vorba de proba de rezistenta, acum se pare ca am ajuns la alergare-viteza.... Nu mai avem timp! Timp sa respiram adanc, sa tacem si sa ne ascultam tacand, sa ne oprim pe o banca in parc.......; nu mai avem timp sa radem, sa speram, sa ne tinem de mana.....; nu mai avem timp sa scriem povesti cu final fericit. Probabil unii din voi au citit pe net despre schimbarile din campul electromagnetic al Pamantului si despre cum 24 de ore ne-au devenit insuficiente. Ca este sau nu asa, ca in 2012 vine sau nu sfarsitul lumii.......... pana la urma esenta este simpla - A trai cu adevarat se conjuga numai la prezent!
Si ce inseamna oare sa traiesti? Vorbeam mai demult cu Bogdan despre diferenta dintre „a fi in viata” si „a fi viu”. „A trai” nu are o definitie general valabila; secretul sta in a gasi definitia care ti se potriveste – e adevarat ca o poti cauta o viata, dar pana la urma „a trai” se masoara in intensitate, nu in durata.
Nu mai avem timp......daca nu ne facem timp sa avem timp!
Noi am hotarat sa avem timp sa traim dupa propria noastra definitie. Suntem norocosi ca am descoperit-o si ne-am promis unul altuia ca vom avea grija sa nu o uitam. Am inceput prin a juca badminton in Politehnica, am continuat cu a ne cunoaste reciproc prietenii si a ne plimba muuuuuuult prin Bucuresti cu ocazia Festivalului George Enescu si a Zilelelor Bucurestiului. Si am descoperit ca ne place amandurora, la nebunie, sa mergem la teatru! Primul spectacol pe care l-am vazut impreuna a fost Sinucigasul, la Teatrul National Bucuresti, cu Dan Puric in rolul principal (daca nu ati vazut inca piesa, grabiti-va, pierdeti o extraordinara punere in scena a lui „a trai”!).
Si ce inseamna oare sa traiesti? Vorbeam mai demult cu Bogdan despre diferenta dintre „a fi in viata” si „a fi viu”. „A trai” nu are o definitie general valabila; secretul sta in a gasi definitia care ti se potriveste – e adevarat ca o poti cauta o viata, dar pana la urma „a trai” se masoara in intensitate, nu in durata.
Nu mai avem timp......daca nu ne facem timp sa avem timp!
Noi am hotarat sa avem timp sa traim dupa propria noastra definitie. Suntem norocosi ca am descoperit-o si ne-am promis unul altuia ca vom avea grija sa nu o uitam. Am inceput prin a juca badminton in Politehnica, am continuat cu a ne cunoaste reciproc prietenii si a ne plimba muuuuuuult prin Bucuresti cu ocazia Festivalului George Enescu si a Zilelelor Bucurestiului. Si am descoperit ca ne place amandurora, la nebunie, sa mergem la teatru! Primul spectacol pe care l-am vazut impreuna a fost Sinucigasul, la Teatrul National Bucuresti, cu Dan Puric in rolul principal (daca nu ati vazut inca piesa, grabiti-va, pierdeti o extraordinara punere in scena a lui „a trai”!).
Bineinteles ca nu e mereu usor. Uneori te simti coplesit de munca, alteori de oboseala, alteori nu sunt bani...... Si totusi cheia, am concluzionat noi, consta tocmai in a nu te lasa coplesit de nimic, in a alege sa iti culci capul pe umarul celuilalt, in loc sa il lasi sa adoarma, singur, pe o perna; in a te plimba cand ninge si e frig – chiar daca acasa era cald si confortabil, pentru ca ninsoarea mana-in-mana nu o vei uita niciodata; in a da un sarut sub luna, in mijlocul unui pod „numai al vostru”, daca nu au fost bani suficienti sa mergeti la un concert; in a cauta locuri si evenimente pe care sa le vedeti impreuna - si credeti-ma pe cuvant, Bucurestiul ofera din plin astfel de posibilitati. Pana la urma, totul se reduce la a vrea sa ai timp, pentru tine si pentru cel pe care il vrei langa tine. Restul vine de la sine.
Cam atat pentru astazi. Mi-ar placea sa „aud” si parerile voastre. Voi incerca sa va tin la curent cu idei de petrecere a timpului liber. Un prim pas ar fi – daca va place teatrul – sa va abonati la newsletter-urile TNB, Comedie, Nottara si Muzeul Taranului Roman, in cadrul caruia functioneaza Cinematograful Regizorului Roman.
Haideti sa ne facem timp pentru „a trai”!
Cam atat pentru astazi. Mi-ar placea sa „aud” si parerile voastre. Voi incerca sa va tin la curent cu idei de petrecere a timpului liber. Un prim pas ar fi – daca va place teatrul – sa va abonati la newsletter-urile TNB, Comedie, Nottara si Muzeul Taranului Roman, in cadrul caruia functioneaza Cinematograful Regizorului Roman.
Haideti sa ne facem timp pentru „a trai”!
ste ca eu de cand eram mic .... prinsai asa un drag de sarbi. Parca ma regasesc asa oleaca in spiritul ala al lor ... mandrii, ambitiosi, incapatanati, vulcanici, ofticosi si pasionali. 
din pacate nu fu sa fie ... scoala-i scoala, etica si morala, "nu e bine mama sa faci asa ... sa nu faci k cutare" ...si uite-ma ajuns inginer. Mai sunt rockstarulet
cand fac vocalize la telecomanda pe acordurile formatiilor mele de suflet. 
Avem foarte multe lucruri in comun ... dar asta face parte dintr-un alt capitol. 